Îmi filează un punct

Am un punct diferit care crede că provine dintr-o sferă care a fost absorbită de acel punct. Punctul și-a absorbit originea rotundă și și-a miniaturizat-o într-un punct. Astfel, a devenit clar pentru toată lumea că seminția sa este complet sferică.

Dar, de fapt, el a fost toată viața un banal punct.

Se întovărășise cu tot felul de specimene: cu planete și cu stele, cu mingi de fotbal, cu bile de rulment, cu globi oculari, cu corcodușe, cu discuri de frână, cu chiftele, cu bucle de lasou, cu bucle infinite… ba chiar s-a dat și la fagurii de miere, că-i semănau a cerc.

Plângea în hohote când vedea baloanele de săpun murind naiv, împroșcând cu stropi colorați. Acele frumuseți inocente și efemere, spulberate prea devreme de cruzimea legilor altora.

La început, punctul încerca să le salveze, dar, ca prin minune, cum le atingea cu punctul într-un punct, cum ele se spărgeau în același punct. Și astfel povestea devenea irelevantă.

În schimb, privea cu trufie și dispreț tot felul de alte puncte: punctul și virgula, punctele de suspensie, precum și punctele de vedere ale altora. Ba mai era și recalcitrant la beție; de exemplu, odată s-a luat la sfadă cu un stimat domn ac, din pricină că acesta nu avea gămălia la dânsul. De atunci, nu se mai încumetă nimeni să-l contrazică.

Punctul cel schizofrenic.