Trenul care mă conduce

Mă tot calcă trenul pe care eu îl conduc.

Cred că trenul e de vină.

Sau poate greșesc și sunt eu de vină că i-am băgat cărbuni dintr-ăia ieftini. Să-mi fie învățătură de minte și data viitoare să nu mă mai zgârcesc.

Dar dacă nu-i de la asta, ci pentru că șina nu-i șlefuită cum se cade, că a plouat și a ruginit nițel? Să mă apuc s-o fac ca linsă, de la Nistru pân' la Tisa. O să-mi ia un an de zile, dar după asta sigur n-o să mă mai calce trenul.

Sau o fi locomotiva prea grea? Ar trebui să golesc rezervorul. Am văzut io prin filme. Dau afară balastul și ușurez sarcina. Că altfel, dacă mă apuc să ling șina aia și totul se dovedește a fi degeaba, cine o să mă ierte că am pierdut un an aiurea?

Dar dacă apuc să arunc toți cărbunii în ocean și mi se oprește trenul? E adevărat că astfel n-o să mă mai calce, dar mai bine călcat decât stagnat, durerea bate nimicul. Plus că dacă se împotmolește în vreun tunel, care-s toate înțesate cu balauri (se știe!), e clar că trebuie să-mi caut urgent cămașa de forță.

Așa că nu mai bine nu fac nimic? Dacă e să mă calce din nou, am văzut că nu se moare, deci sunt ok cu asta. O ciorbiță, o foiță, o cabernetă… și pân' la urmă se reglează lucrurile cumva.

Plus că mai sunt și alții călcați mereu în jurul meu. Dar, ca și mine, se ridică, își îndreaptă o coastă, un femur, un premolar… și merg mai departe. Unii se plâng de asta, alții nu, iar alții nici nu realizează că sunt călcați zilnic. Viața e prea scurtă pentru a-ți pierde vremea cu detalii dintr-astea copilărești, ar zice ei.

Cu timpul, înveți cum să faci să fii călcat mai finuț, că mai bine îl lași să-ți rupă sufletul decât să-ți stingă becul. Sufletul, te piși pe el și-ți crești altul înapoi, dacă-ți trebuie. Oricum, nu ai nimic în el, doar multă iubire plină de puroi.

Și încă ceva: poți să dresezi trenul să te calce mai în scârbă, ca să-l doară și pe el o osie, un piston, ceva… Dar, după o vreme, te gândești că și trenul ăla e un amărât care atâta știe să facă: să te calce pe tine atunci când tu îl conduci. E și el o victimă a universului, ca și tine.

Vorba cântecului: "I had to do this for me because it's all I know."

Oricum, am parcurs cel puțin juma' din drum, nu mai e chiar așa mult.

🖤