Lecție de istorie

Au fost odată mulți tâlhari.

Și tâlharii s-au gândit ei ce să facă pe lumea asta, că tare nu erau multe de făcut, și într-un final s-au hotărât să se împartă pe zone. Adică de la râul ăsta la pădurea asta tâlhăresc eu, iar tu tâlhărești mai încolo. Și nu te atingi de tarlaua mea, că te tai!

Apoi și-au zis că e mai simplu să ceară bani de la oameni în mod pașnic, ca taxă de protecție numită bir, căci oamenii se supun mai bine de frică, că-s proști. Care e recalcitrant, îl feliem ca pe lămăi.

Apoi, s-au gândit că oamenii ar duce-o mai bine și astfel ar putea crește birul, dacă le-ar construi drumuri fără gropi de un metru, ca să nu-și mai rupă caii picioarele. Așa că tâlharii au luat oameni cu forța din case, au dat fiecăruia câte o rindea putredă și i-au pus să sculpteze străzi.

Apoi, tâlharii au început să racoleze oameni săraci din sat, cărora le dădeau băutură și mâncare, și îi puneau să umble cu cuțitul prin sate, după biruri. Astfel, cu banii jefuiți, și-au putut extinde hotarul și i-au putut răpune pe vecinii de dincolo de gârlă, care erau permanent beți. Astfel s-a inventat armata, iar toată tarlaua aia împrejmuită au numit-o țară.

După o vreme, tâlharii au luat iarăși oamenii cu forța din case și i-au pus să construiască un scaun mare și împodobit, numit tron. După care tâlharul-șef, suit pe dănsul, cu vocea mahmură și sorbind din carafa cu apă plată plină cu lămâi, a decretat că de acum încolo vrea să i se zică împărat. Și să i se deseneze hărți cu cât de mare și voioasă e țara lui. Și să se holbeze toată ziua la ele, ca să-i treacă timpul. Că tare mult timp avea de trăit și tare puține erau de făcut.

Apoi, enervat de atâta labă, împăratul a luat cu forța (de păr) pe cea mai frumoasă fată din sat, a violat-o, a ieșit tot fată, așa că s-a lăsat cu topor peste plod și cu leșin peste mă-sa. Și, ca să urmeze datina ce tocmai era scrisă, a fost adus, de pe undeva de prin sat, un fel de băiat bubos, cu gălbinare și mânuțe înghesuite. Și astfel au fost născociți primul Prinț moștenitor și prima Primă Doamnă.

După alte câteva vremuri, tâlharii au luat toți copiii din sat și i-au pus în cutii numite școli, unde îi puneau să învețe chestii aiurea, ca să-i verifice dacă-s docili și acceptă orice, fără să-și pună întrebări. Copiii se zbăteau, iar cui reușea să evadeze, i se lega o conservă de coadă și era pus să alerge în jurul Pomului Vieții până seara, când veneau vulturii să cineze în familie.

Asta până când s-a decretat că copiii nu mai au voie să se zbată: ori stai la școală, ori îl tai pe tac-tu de față cu mă-ta, apoi pe tine te refolosim la stors lămâi. Din lacrimile, citricele, sudoarea și secrețiile voastre, vom produce o pastă care va satisface chiar cele mai exigente nevoi ascorbice împărătești. Iar dacă rămânem fără zeamă de stors, vă trimitem la săpat puțuri cu unghia, până dați de oțet.

Apoi, după ce împăratul a domnit sute și mii de ani până ce s-a plictisit de moarte, el a poruncit tâlharilor să extragă iarăși oamenii din casele lor și să dea fiecăruia câte o bâtă, ca să se omoare cu frații de peste deal. Le-au spus că ăilalți se închină la necuratu', că-s negri în cerul gurii și de-aia sunt ticăloși, toți. Iar celor de peste deal li s-a spus același lucru despre ceilalți, căci împărații erau înțeleși. Că doar beau împreună de la facerea lumii încoace.

Oamenii au tot dat cu bâta unul într-altul până ce au ajuns să se împuțineze, de era ringul de dans aproape gol. Atunci împărații au adus feciori, cărora le-au dat la luptă bâte din fiaaare vechi numite răngi, bâte spintecătoare numite sulițe, bâte otrăvite cu vaccin extras din urcior proaspăt, bâte unse cu bale, căcat și scorbut, bâte cu viermi radioactivați, bâte care se transformă în șarpe constrângător, bâte declanșatoare de balaur care mănâncă oameni… și tot felul de alte bâte cu care să-și dea în cap.

Feciorii s-au mai jucat de-a măcelăria pănă ce au devenit simpli angajați ai abatorului, în comă alcoolică. Atunci împărații le-au zis că gata, ia treceți la zdrobit lămâi, apoi la împerecheat, că nu mai au muierile ce să fete. Căci avem aici de crescut mii de tone de inși pentru sacrificat. Altfel ce sens ar mai avea jocul?