Sfânta Sfidare
Evoluția mi-ar fi fost imposibilă fără comunicarea cu altfel de feluri de-ale mele, cele suficient de diferite de mine încât să nu se întâmple, dar și suficient de apropiate încât să le simt povestea.
Oriunde mi s-ar termina drumul, felul meu divin și perfect va fi acolo, desenându-mi altă linie. Este acel fel fără de care echilibrul dintre Sfânta Sfidare și Necurata Supunere s-ar sfărăma sub greutatea propriului contrast.
Dacă Sfânta Sfidare ar atinge infinitul, cerul ar cădea peste Logos, strivindu-mi dumnezeul și sufocându-mi libertatea de a desena, de a continua, de a fi. Dar, fiindcă Sfânta Sfidare mi se află spre capătul de neatins al axei, dumnezeul reușește anevoios să-mi fie o utopie; una nedesăvârșită, cu muzica deja compusă, dar ale cărei armonice sunt create pe măsură ce secundele încă trec. Acest dumnezeu nu mai vrea să scrie peste, ci își caută perfecțiunea în micile și binefăcătoarele ajustări benevole, prilejuite de momentele de abundență ale vieții.
Necurata Supunere se află spre celălalt capăt, unde încastrarea și diluarea au înlemnit și secătuit sufletul liber; unde tentația confortului i-a zădărnicit subtil transformarea în mai bine; unde reperele fixe, preluate natural din subconștientul colectiv de baltă, i-au dictat nevoia de a crede într-un dumnezeu construit de alții, care să-i genereze o perpetuă stare conflictuală de care să nu fie niciodată conștient.
Păcatul originar este, de fapt, înstrăinarea de Logos. Alegerea de a simți plăcerea emoțiilor umflate, de densitate redusă și durată scurtă, dar cu impact mare asupra acelei stării conflictuale. Emoții de carton, care o dau afară din templu pe Sfânta Sfidare și o surghiunesc în pribegia necunoașterii eterne. Urgia incuriozității. Plăcerea intelectuală a absenței cogniției. Blestemul de a nu putea să vrei a ști. Osândirea la a nu încerca să afli nici cum s-ar fi terminat acest gând, și nici un altul.
Poți atinge Capul Bunei Speranțe navigând sau înotând printre uragane. Sau poți să fii rățușca cea din plastic, care dă involuntar câteva ture de cadă atunci când stăpâna le face baie copiilor.