All Alone

Dacă nici o tentativă de sculptare a realității nu atinge masa critică, timpul începe să se oprească, ba chiar și să curgă înapoi. Cu timpul, el se învață să dea din aripi în colivie, căci nici înainte, nici înapoi nu-i scăpare. Astfel, timpul se golește de timp și devine un zero.

Într-un timp mort care guvernează viul și cere nemăsurată atenție, trăirea durerii altora devine o desfătare, iar crearea de basme mistice și hâde – o necesitate.

Un timp mort și cerșetor conduce trenul la capăt de linie. Adică nicicând, niciodată, nu. Că n-ai cu cine. Nici măcar cu tine însuți. Căci te oglindești în cioburi palide de geam strâmb, nu într-o oglindă fermecată.

Dar, în veșnicia momentului, timpul pare cel păcătos, căci e conceput să meargă, în loc să stea locului și să se aștearnă peste noi.