All Alone

Dacă nici o tentativă de sculptare a realității nu mai atinge masa critică, timpul începe să se oprească, ba chiar și să curgă înapoi. Cu timpul, el se învață să dea din aripi stând pe loc, căci nici înainte, nici înapoi nu-i scăpare. Astfel, timpul se golește de timp și devine un zero.

Într-un timp mort, care guvernează viul și cere nemăsurată atenție, trăirea durerii altora alunecă spre desfătare, iar crearea de basme mistice și hâde pare o necesitate.

Un timp mort și cerșetor conduce trenul la capăt de linie. Adică nicicând, niciodată, nu. Că n-ai cu cine. Nici măcar cu tine însuți. Că te oglindești în cioburi palide de geam strâmb, nu într-o oglindă fermecată.

Timpul mort continuă să orbecăie înainte, în loc să stea locului și să se aștearnă peste noi.